Petreceți timp cu copiii!

Copilul se plictisește? Soluția nu e o altă jucărie

Poate vi s-a întâmplat și vouă să vă spună copilul că se plictisește. Și asta într-o cameră plină de jucării, jocuri, cărți… cum reacționați?

Dați scrolling pe internet în căutarea unei noi jucării sau a unui nou joc?

Este o reacție cât se poate de comună.

Umplem timpul copiilor cu lucruri. Dar cu noi?

Ne-am obișnuit să umplem viața copiilor noștri cu lucruri:

• jucării zornăitoare
• jocuri care sfârșesc uitate într-un colț
• gadgeturi, bonusuri, promisiuni

De ce o facem?

• Ca să compensăm: pentru că noi nu am avut
• Sub presiune: toți au, al meu de ce să nu aibă?
• Ca un troc: îți iau jucăria dacă îți faci temele
• Pentru timp: copilul se joacă, părintele își vede de ale sale

Dar oare ce nevoie reală a copilului satisfacem prin toate aceste daruri?

Ce își doresc copiii cu adevărat?

Poate jucăriile transmit un mesaj de iubire. Dar e destul?

Dacă i-ați întreba pe copiii voștri ce își doresc cel mai mult, credeți că răspunsul ar fi:

• cele mai noi seturi de LEGO?
• păpușa vorbitoare la modă?

Sau, poate, și-ar dori mai mult timp cu voi, părinții?

Experiment: Întrebați-i!

Vă provoc: întrebați copiii voștri ce ar alege:

Un set de LEGO sau o oră cu mama și tata?

Cred că știm cu toții răspunsul. Ne mai trebuie doar curajul de a-l accepta.

Poveste cu tâlc: „Îmi pare rău, nu vindem părinți”

O tânără pereche de soți a intrat în cel mai frumos magazin de jucării din oraș.

Cuplul privea fascinat rafturile pline de păpuși, jocuri electronice, bucătării în miniatură.

O vânzătoare amabilă se apropie:

– Știți, avem o fetiță de un an, iar noi suntem mai toată ziua plecați... chiar și seara.
 – Fetița noastră nu prea este veselă, adaugă tatăl.
 – Am dori să-i cumpărăm ceva care să o facă fericită atunci când e singură.

Răspunsul vânzătoarei?

– Îmi pare rău, zise zâmbind. Aici nu vindem părinți.

Ați prins ideea?

Voi sunteți totul pentru copilul vostru:

• timpul preferat
• jucăria preferată
• jocul preferat
• partenerii ideali de joacă
• eroii lor

Nu gadgeturile, nu jucăriile sofisticate. Nimeni și nimic nu vă poate lua locul.

Dacă nu ne trezim...

Dacă nu ne luăm în serios rolul, realitatea copilului poate deveni... aceasta:

Voiam lapte
 Și am primit biberonul,
 Îmi doream aproape părinții
 Și am căpătat o jucărioară,
 Voiam să le vorbesc
 Și mi-au dat un televizor,
 Doream să învăț
 Și mi-au cumpărat caiete,
 Voiam să gândesc
 Și am primit cunoștințe,
 Doream o perspectivă globală asupra lucrurilor
 Și am dobândit câte o biată idee,
 Voiam să fiu liber
 Și m-au învățat disciplina,
 Îmi doream iubire
 Și mi-au făcut morală,
 Voiam o profesie
 Și am dobândit un loc de muncă,
 Doream fericire
 Și am primit bani,
 Voiam libertate
 Și am căpătat o mașină,
 Doream să aflu sensul lucrurilor
 Și am intrat pe făgașul carierei,
 Voiam speranță
 Și mi s-a dat doar milă,
 Voiam să trăiesc...

Concluzie: Voi sunteți limba iubirii copilului

În visele, dorurile și dorințele copiilor voștri, sunteți voi, părinții.

Nu este bucurie mai mare pentru un copil decât să-și vadă părintele disponibil.

• jos pe covor, când e mic
• jucând fotbal, când mai crește
• o tură cu bicicleta
• gătit împreună
• o poveste de seară

Joaca este limbajul iubirii copilului. Vă faceți timp să vorbiți pe limba lui?